Ce m-a învățat călătoria pe Camino despre antreprenoriat (și nu numai)
Există mulți oameni care visează că într-o bună zi vor face ceva măreț; că viitorul le rezervă ceva al lor, ceva care poate face diferența. Din păcate, puțini fac pasul necesar pentru asta; puțini fac pasul spre ceea ce își doresc. Găsesc mereu un „da, dar…”, amână, se gândesc prea mult, vor face „când vor avea mai mulți bani”, „după ce crește fii-miu”, „după ce îmi plătesc ratele la bancă” sau se agață de alte ancore ale realității cotidiene.
În 2011, a fost unul dintre momentele în care am făcut acest pas spre necunoscut. Iar necunoscutul pentru mine a însemnat atunci Camino de Santiago, un drum de aproximativ 800 de kilometri, parcurs pe jos din sud-vestul Franței până în nord-vestul Spaniei. Am pornit alături de doi buni prieteni în dorința de a-mi testa limitele (fizice și nu numai) și de a face ceva mai mare.
M-am întors din această călătorie cu câteva concluzii de viață, care la fel de bine se pot aplica și în business și care mi-au fost de folos în antreprenoriat.
E frumos (și ușor) să visezi. Important este să-ți faci și bagajul. Orice călătorie de o mie de leghe începe cu primul pas. Aici ne blocăm cel mai adesea: la pasul spre necunoscut. Ne blochează imposibilitatea de a răspunde sigur la întrebări ușoare: cine o să cumpere de la mine? Sunt eu genul care să vândă și să alerge după clienți? Sau ce mă fac eu când va trebui să plătesc facturi? Dar când va trebui să plătesc salarii? Puțin probabil că vei avea vreodată toate răspunsurile. Probabil că nici nu ai nevoie de toate pentru a porni la drum. Pentru a porni la drum ai nevoie doar de un: „Doamne Ajută!” – iar aici nu mă refer la o incantație religioasă. Mă refer la o decizie (de multe ori spusă cu glas tare si apăsat): „asta este data, atunci pornim la drum”.
Bineînțeles, una este să îți faci bagajul, alta este să te și pregătești pentru drum. Putem cădea ușor în euforie și inconștiență după ce luăm o decizie. Decizia în sine, de a face ceva, nu produce nimic. Decizia fără planificare, organizare și acțiune poate produce cel mult frustrări. Nu doar „mă apuc și-mi fac firmă și văd eu cum găsesc clienți și când o să plătesc facturile”. Sau „mă apuc de un ONG care îngrijește câinii vagabonzi și mai văd eu din ce trăiesc”. Sau „mă mut cu familia pe o insulă din Indonezia, că am auzit eu că se poate trăi din pescuit și papaia (BIO) din junglă”. Da, e nevoie de curaj să începi, dar în egală măsură e nevoie de planificare și de acțiune ca să te poți susține pe parcurs.
Caută inspirație. Te ajută atunci când euforia nu mai este suficientă; când nivelul de oboseală îl depășește ce cel de euforie. Așteaptă-te la frământări și momente de cumpănă în care te întrebi „de ce fac asta?” „Nu-mi era mai bine înainte?” „La alții de ce pare mai simplu?” „Cine m-a pus?” „Cât mai durează?” Vor exista momente în care lucrurile ți se vor părea dificile, când nu vei ști cu exactitate ce e de făcut în continuare. După doar 4 zile pe drum și primii 100 de kilometri parcurși în Camino, noi aveam deja bășici, eram epuizați, simțeam că ne atingem limitele. Atunci l-am întâlnit pe André, un canadian de 58 de ani care plecase doar de 2 zile, mergea în jur de 50 de kilometri pe zi și își propunea să parcurgă întregul drum în doar 13 zile. Am luat cina (plină de povești) împreună, ne-am aruncat o treime din bagaje, dar, cel mai important, niciodată de atunci nu ne-am mai plâns de vreo durere pentru următorii 700 de km. Caută inspirație în jurul tău, caută oameni care au mai făcut asta și de la care poți învăța – lucru perfect valabil și în antreprenoriat.
Și nu te plânge. Dacă la început parcurgerea unui drum de 800 km ni se părea greu spre imposibil (și, de ce să nu recunosc, grandios), în acele 30 de zile petrecute pe Camino, mi-am schimbat părerea. Am întâlnit oameni care făcuseră lucruri cu adevărat impresionante. Unul, de 63 de ani, plecase cu două luni în urmă pe jos din fața casei lui din Belgia. Altul făcuse înconjurul Mării Mediterane, mersese prin nordul Africii, urcase prin Portugalia pe la Santiago de Compostela și se ducea spre Roma. Un altul parcurgea Camino cu o proteză în loc de picior. Erau oameni care făceau cu mult mai mult decât noi, chiar în condiții cu mult mai grele. Da, toți aveam dureri continue, febră musculară și tendonită. Dar după șocul avut imediat ce ne ridicam, durerile se atenuau. Odată ce intri în ritm, lucrurile devin mai ușoare.
Apoi, e important nu doar să ajungi într-un anumit loc, ci și să te bucuri de călătorie. O parte din drum am parcurs-o cu un cuplu de austrieci care plecau foarte devreme și ajungeau mereu înaintea noastră la următorul punct de oprire. Ei deja terminaseră de mâncat, când noi abia ne trăgeam sufletul. Ratau însă multe lucruri importante pe parcurs: ratau clădiri, biserici, festivaluri, discuții cu localnicii. În viața de zi, poți să zici „o să mă fac antreprenor pentru că o să mă invite lumea să vorbesc la conferințe despre cum am ajuns să am succes”. Da, poate că așa va fi. Dar mai sunt multe alte lucruri plăcute pe care le-ai putea descoperi, pe care să le încerci și să le testezi în călătoria antreprenorială. Este vorba despre ce descoperi pe parcursul zilei, nu despre unde dormi la sfârșitul călătoriei. De aceea, întorcându-mă la experiența noastră pe Camino, pentru noi drumul, oamenii, discuțiile și mâncarea descoperită pe parcurs erau extrem de importante, asumându-ne riscul de a dormi uneori sub cerul liber dacă ajungeam prea târziu.
Ia o pauză cât încă mai ai energie. Nu te epuiza. Antreprenoriatul nu este un sprint. Antreprenoriatul este o cursă lungă, un camino de multe sute de kilometri. Așa că păstrează întotdeauna o doză de energie să te poți bucura de ce ți se întâmplă pe parcurs, iar drumul să nu devină o povară. Poți să faci un milion de euro, dar ce păcat să nu te bucuri de el, de oamenii pe care îi ai în echipă sau de familia care ți-a fost alături în tot acest timp.
Fiecare are un Camino al său. Pornește-l pe al tău făcând primul pas. Apoi, lucrurile se mai ajustează pe parcurs. Doar pornește, indiferent despre ce este vorba, indiferent de ceea ce-ți dorești, indiferent dacă ai un vis în viața personală sau cea profesională. Fă-ți bagajul!