GO, dezbateri și strategii de negociere – perspectiva face diferența

„Ridică-te în picioare – o să îți ofere perspectiva cu care ești obișnuit tu să joci!” – este sfatul banal pe care l-am primit de la un prieten, bun jucător de Go pentru a-mi îmbunătăți modul de joc.”

Despre Go și despre diferența de perspectivă dintre online și offline – am mai povestit anterior.

Până nu demult am jucat ani la rând exclusiv online. De aproximativ doi ani am început să frecventez un club de Go în București.

În online joci în fața unui ecran – tabla pare mai mică, iar perspectiva pe care o ai este atotcuprinzătoare.

Vezi dintr-o privire spațiile încercuite de fiecare culoare în parte sau intențiile de teritoriu pentru fiecare parte. Dacă vrei, poți chiar număra cu degetul punctele fiecărui jucător.

 La masă, în fața tablei de joc, perspectiva este denaturată de poziție. Ai perspectiva locului în care ești așezat – tabla de joc este mai greu de evaluat – liniile se alungesc iar numărarea intersecțiilor (a punctelor) e mai dificilă. 

Unele zone par mai mari pentru că sunt mai aproape – altele mai mici pentru că sunt mai îndepărtate.

Numărătoarea punctelor se face în gând, fără a-l deranja pe celălalt jucător.

 Această diferență de perspectivă și deciziile pe care le iei în funcție de ea, poate decide rezultatul obținut în concurs. Go-ul, ca și negocierea, este prin excelență un joc competitiv, unde fiecare jucător încearcă să își maximizeze rezultatele obținute; fiecare urmărește să acumuleze un număr cât mai mare de puncte. E ușor să te lași furat de bătălia locală – să câștigi în fața unui grup mic, al adversarului. S-ar putea însă ca prețul plătit pentru asta să fie imens prin influența pe care adversarul o construiește pe restul tablei. 

Iată de ce, acest ridică-te în picioare – pentru a avea perspectiva cu care ești obișnuit, pentru a avea imaginea de ansamblu, nu numai cum trăiește un anumit grup, dar și unde sunt cele mai multe puncte, te poate ajuta să câștigi jocul.

Emoțiile în timpul competiției pot fi puternice, presiunea timpului te poate face de multe ori să joci „din mână” – fără să evaluezi prea mult, să calculezi sau să iei în considerare toate punctele de pe tablă.

Dincolo de exercițiu fizic, care calmează emoțiile, ridicatul în picioare oferă pur și simplu o altă perspectivă. Perspectiva spațiilor neocupate de adversar, perspectiva zonelor unde te poți dezvolta pentru că influența adversă este redusă.

Perspectiva nu e doar un avantaj. E o alegere strategică

Un exemplu în care o schimbare de perspectivă ar fi fost utilă am avut chiar săptămâna trecută – cu prilejul celor trei dezbateri ale candidaților la președinție. Dincolo de modul în care s-a pregătit fiecare, pe care nu am de unde să îl știu, aș face o remarcă legată de perspectivă. Mi s-a părut doar mie sau au fost multe momente încrâncenate, în care candidații se luptau pentru a câștiga o dispută cu un contracandidat, uitând de fapt pentru cine fac asta? Uitând de fapt, unde sunt punctele pe care vor să le câștige – uitând pentru cine vorbesc. Au uitat să se ridice în picioare – să evalueze toate oportunitățile oferite de tabla de joc.

În calitate de consilier în negociere sunt întrebat adesea, „ce să-i răspund unui bully – care îmi spune asta…” Ba chiar, în ultima vreme, datorită schimbărilor din politica internațională sunt întrebat chiar din ce în ce mai des: „tu cum ai răspunde la asta?”.

Dacă nu ai suficient de multă putere pentru a-l pune la pământ, cea mai potrivită strategie de a aborda un negociator foarte competitiv nu este de a lupta cu el. Nu este despre „ce să-i spun când îmi spune asta?” S-ar putea să intru în bătălii costisitoare generate de orgolii, în care nicio parte să nu câștige punctele de care are nevoie. 

Bătăliile cu bully sunt de cele mai multe ori câștigate strategic, nu tactic. Sunt câștigate prin când, cum sau care – este cadrul în care îi răspund, decât prin ce să-i răspund atunci când are deja piciorul pe grumazul meu.

Este mai degrabă despre când, cum sau în ce condiții merită să-i răspund. Pentru asta trebuie să evaluez în permanență miza. Să mă ridic în picioare, chiar și atunci când mă ia valul și nu cred că este necesar să evaluez tot jocul negocierii. Trebuie să cântăresc nu doar dacă câștig o bătălie locală – ci dacă în final iau punctele de care am nevoie.